>

 Directivă număr 1367/2006/CE din 2006-09-06 00:00:00 privind aplicarea, pentru instituţiile şi organismele comunitare, a dispoziţiilor Convenţie de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu



 

32006R1367

 

REGULAMENTUL (CE) nr. 1367/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 6 septembrie 2006

 

privind aplicarea, pentru instituţiile şi organismele comunitare, a dispoziţiilor Convenţie  de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu

 

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

 

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

 

având în vedere propunerea Comisiei,

 

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social1,

 

după consultarea Comitetului Regiunilor,

 

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, având în vedere

proiectul comun aprobat de Comitetul de Conciliere la 22 iunie 20062

 

întrucât:

 

(1) Legislaţia comunitară în domeniul mediului îşi propune să contribuie inter alia la conservarea, protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului şi la protecţia sănătăţii omului, promovând în acest fel dezvoltarea durabilă.

 

(2) Al Şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu3 subliniază importanţa furnizării de informaţii adecvate privind mediul şi de oportunităţi pentru participarea publicului la luarea

deciziilor în probleme de mediu, sporind astfel responsabilizarea şi transparenţa luării deciziilor, contribuind la creşterea gradului de conştientizare a publicului şi a sprijinului acestuia pentru deciziile luate. De asemenea, ca şi programele anterioare4, încurajează punerea în aplicare mai eficientă şi asigurarea respectării legislaţiei comunitare în domeniul mediului, în special controlul aplicării normelor comunitare şi luarea de măsuri în cazurile de încălcare a legislaţiei comunitare privind mediul.

 

(3) La 25 iunie 1998, Comunitatea a semnat Convenţia Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (UNECE) privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu (denumită în continuare „Convenţia de la Aarhus”). Comunitatea a aprobat Convenţia de la Aarhus la 17 februarie 20051. Dispoziţiile dreptului comunitar trebuie să fie compatibile cu cele ale convenţiei.

 

(4) Comunitatea a adoptat deja un pachet legislativ aflat în evoluţie continuă care contribuie la realizarea obiectivelor Convenţiei de la Aarhus. Ar trebui să se impună aplicarea cerinţelor Convenţiei instituţiilor şi organismelor comunitare.

 

(5) E oportună abordarea celor trei piloni ai Convenţiei de la Aarhus, mai exact accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi la accesul la justiţie în probleme de mediu, în cadrul unui singur act normativ şi stabilirea unor dispoziţii comune privind obiectivele şi definiţiile. Acest lucru contribuie la raţionalizarea legislaţiei şi îmbunătăţirea transparenţei măsurilor luate cu privire la instituţiile şi organismele comunitare.

 

(6) Ca principiu general, drepturile garantate de cei trei piloni ai Convenţiei de la Aarhus nu au caracter discriminatoriu pe bază de cetăţenie, naţionalitate sau domiciliu.

 

(7) Convenţia de la Aarhus defineşte autorităţile publice în sens larg, deoarece noţiunea de bază constă în faptul că, unde se exercită autoritatea publică, sunt garantate drepturi pentru persoane individuale şi organizaţiile lor. În consecinţă, este necesar să se definească instituţiile şi organismele comunitare reglementate de prezentul regulament într-un sens larg şi funcţional. În temeiul Convenţiei de la Aarhus, instituţiile şi organismele comunitare pot fi excluse din domeniul de aplicare al convenţiei atunci când acţionează în exercitarea puterii judecătoreşti sau legislative. Cu toate acestea, pentru a asigura conformitatea cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei2, dispoziţiile cu privire la accesul la informaţiile privind mediul ar trebui să se aplice instituţiilor şi organismelor comunitare care acţionează în exercitarea puterii legislative.

 

(8) Definiţia informaţiilor privind mediul din prezentul regulament cuprinde orice tip de informaţie cu privire la starea mediului. Această definiţie, care a fost aliniată la definiţia adoptată de Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informaţiile despre mediu şi de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului3, are acelaşi conţinut ca şi definiţia prevăzută în Convenţia de la Aarhus. Definiţia termenului „document” prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se referă la informaţiile privind mediul astfel cum sunt definite în prezentul regulament.

 

(9) Este necesar ca prezentul regulament să ofere o definiţie a planurilor şi programelor luând în considerare dispoziţiile Convenţiei de la Aarhus, în paralel cu abordarea urmată în ceea ce priveşte obligaţiile statelor membre prevăzute de legislaţia comunitară în vigoare.

„Planurile şi programele pentru mediu” ar trebui definite ţinând seama de contribuţia acestora sau de capacitatea acestora de a contribui semnificativ la realizarea obiectivelor şi priorităţilor politicii comunitare de mediu. Pentru perioada de zece ani care începe la 22 iulie 2002, al Şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu stabileşte obiectivele politicii comunitare de mediu şi acţiunile vizate pentru realizarea acestor obiective. La finalul acestei perioade, ar trebui să se adopte un nou program de acţiune pentru mediu.

 

(10) Deoarece este o disciplină în evoluţie constantă, definiţia dreptului mediului trebuie să se refere la obiectivele politicii comunitare privind mediul, astfel cum au fost stabilite în tratat.

 

(11) Actele administrative cu caracter individual ar trebui să poată face obiectul unei posibile reexaminări interne atunci când sunt obligatorii din punct de vedere legal şi au efecte externe. În mod similar, ar trebui reglementate omisiunile în cazul în care dreptul mediului prevede o obligaţie de adoptare a unui act administrativ. Ţinând seama de faptul că actele adoptate de o instituţie sau un organism comunitar care acţionează în exercitarea puterii judecătoreşti sau legislative pot fi excluse, acelaşi lucru ar trebui să se aplice şi altor proceduri de anchetă în cazul în care instituţia sau organismul comunitar respectiv acţionează în calitate de organism de control administrativ în aplicarea tratatului.

 

(12) Convenţia de la Aarhus prevede accesul publicului la informaţiile privind mediul, fie ca urmare a unei cereri, fie în cadrul unei difuzări active de către autorităţile prevăzute de convenţie. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se aplică Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, precum şi agenţiilor şi organismelor similare înfiinţate printr-un act juridic comunitar. Acesta prevede, pentru aceste instituţii, norme care sunt, în mare măsură, în conformitate cu normele prevăzute în Convenţia de la Aarhus. Este necesară extinderea aplicării Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 la toate celelalte instituţii şi organisme comunitare.

 

(13) În cazul în care Convenţia de la Aarhus conţine dispoziţii care, în totalitate sau parţial, nu se regăsesc şi în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, este necesară adoptarea acestora, în

special în ceea ce priveşte colectarea şi comunicarea informaţiilor privind mediul.

 

(14) Pentru ca dreptul de acces al publicului la informaţiile privind mediul să fie eficient, este esenţial ca respectivele informaţii să fie de bună calitate. În consecinţă, ar trebui introduse norme care să oblige instituţiile şi organismele comunitare să asigure această calitate.

 

(15) În cazul în care Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 prevede excepţii, acestea ar trebui să se aplice sub rezerva oricăror dispoziţii mai specifice ale prezentului regulament cu privire la cererile de informaţii privind mediul. Motivele de refuz în ceea ce priveşte accesul publicului la informaţii privind mediul trebuie interpretate într-un mod restrictiv, ţinând seama de interesul pe care comunicarea informaţiilor îl prezintă pentru public şi de faptul că informaţiile solicitate se referă la emisiile în mediu. Termenul de „interese comerciale” se referă la acordurile de confidenţialitate încheiate de instituţii sau organisme în cadrul activităţilor bancare.

 

(16) În aplicarea Deciziei nr. 2119/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 septembrie 1998 de creare a unei reţele de supraveghere epidemiologică şi control al bolilor transmisibile în Comunitate1, a fost creată deja o reţea la nivel comunitar pentru promovarea cooperării şi coordonării între statele membre, cu sprijinul Comisiei, în vederea îmbunătăţirii prevenirii şi controlului, pe teritoriul Comunităţii, a mai multor boli transmisibile. Decizia nr. 1786/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului2 adoptă un program de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii publice care completează politicile naţionale. Îmbunătăţirea informaţiilor şi cunoştinţelor pentru dezvoltarea sănătăţii publice şi creşterea capacităţii de reacţie rapidă şi bine coordonată în faţa ameninţărilor la adresa sănătăţii, elemente centrale ale acestui program, constituie obiective în conformitate pe deplin cu cerinţele Convenţiei de la Aarhus. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să se aplice fără a aduce atingere Deciziei nr. 2119/98/CE şi Deciziei nr. 1786/2002/CE.

 

(17) Convenţia de la Aarhus obligă părţile să adopte unele dispoziţii pentru ca publicul să participe la elaborarea planurilor şi programelor pentru mediu. Aceste dispoziţii ar trebui să prevadă termene rezonabile pentru informarea publicului asupra luării deciziilor în domeniul mediului. Pentru a fi eficientă, participarea publicului trebuie să aibă loc într-o etapă iniţială când toate opţiunile sunt posibile. La elaborarea dispoziţiilor cu privire la participarea publicului, instituţiile şi organismele comunitare trebuie să identifice publicul care poate să participe. De asemenea, Convenţia de la Aarhus prevede obligaţia părţilor de a depune eforturi, într-o măsură adecvată, pentru a asigura oportunităţile de participare a publicului la elaborarea politicilor privind mediul.

 

(18) Articolul 9 alineatul (3) din Convenţia de la Aarhus prevede accesul la proceduri de recurs de natură jurisdicţională sau nu pentru a contesta actele şi omisiunile persoanelor fizice şi ale autorităţilor publice care contravin dispoziţiilor legislaţiei privind mediul. Dispoziţiile privind accesul la justiţie trebuie să fie în conformitate cu tratatul. În acest context,

prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în cazul actelor şi omisiunilor autorităţilor

publice.

 

(19) Pentru a garanta căi de atac adecvate şi eficiente, inclusiv cele introduse în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene în temeiul dispoziţiilor relevante ale tratatului, este necesar ca instituţia sau organismul comunitar care a emis actul ce se contestă sau, în cazul unei pretinse omisiuni administrative, care ar fi trebuit să-l emane să aibă posibilitatea de aşi reexamina propria decizie sau, în cazul unei omisiuni, de a acţiona.

 

(20) Organizaţiile nonguvernamentale din domeniul protecţiei mediului care îndeplinesc anumite criterii, în special ce garantează că sunt organizaţii independente şi responsabile care au demonstrat că obiectivul principal al activităţii îl reprezintă promovarea protecţiei mediului, ar trebui să fie împuternicite de a solicita reexaminarea internă la nivel comunitar a actelor adoptate sau a omisiunilor, în conformitate cu legislaţia privind mediul, de către o instituţie sau organism comunitar, în vederea reexaminării acestora de către instituţia sau organismul respectiv.

 

(21) În cazul în care cererile anterioare de reexaminare internă nu au fost soluţionate pozitiv, organizaţia nonguvernamentală în cauză ar trebui să fie capabilă să sesizeze Curtea de Justiţie în conformitate cu dispoziţiile relevante ale tratatului.

 

(22) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi se supune principiilor recunoscute la articolul 6 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene şi înscrise în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 37.

 

DECIDE:

TITLUL I

 

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

 

Obiect

 

(1) Obiectivul prezentului regulament este de a contribui la aplicarea obligaţiilor care decurg din Convenţia Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (UNECE) privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu, denumită în continuare „Convenţia de la Aarhus”, prin stabilirea normelor de aplicare a dispoziţiilor convenţiei pentru instituţiile şi organismele comunitare, în special prin:

(a) garantarea dreptului de acces al publicului la informaţiile privind mediul primite sau elaborate de instituţiile sau organismele comunitare şi deţinute de către acestea şi stabilirea termenilor şi condiţiilor generale, precum şi a modalităţilor practice pentru exercitarea acestui drept;

(b) asigurarea faptului că informaţiile privind mediul sunt puse la dispoziţie şi comunicate progresiv publicului în vederea atingerii celei mai largi şi sistematice disponibilităţi şi difuzări posibile. În acest scop ar trebui promovate utilizarea, în special, a tehnologiei de telecomunicaţii informatizate şi/sau a tehnologiei electronice, în măsura în care acestea sunt disponibile;

(c) asigurarea participării publicului în domeniul elaborării planurilor şi programelor pentru mediu;

(d) asigurarea accesului la justiţie în probleme de mediu la nivel comunitar, în condiţiile prevăzute de prezentul regulament.

(2) La punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului regulament, instituţiile şi organismele comunitare depun eforturi pentru a asista şi îndruma publicul pentru a-i permite accesul la informaţii, participarea la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu.

 

Articolul 2

Definiţii

 

(1) În sensul prezentului regulament, se înţelege prin:

 

(a) „solicitant”, orice persoană fizică sau juridică care solicită informaţii privind mediul;

(b) „public”, una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi asociaţii, organizaţii şi grupuri constituite din aceste persoane;

 

(c) „instituţie sau organism comunitar”, orice instituţie publică, organism, oficiu sau agenţie înfiinţată în temeiul sau în baza tratatului, cu excepţia situaţiei în care acţionează în exercitarea puterii judecătoreşti sau legislative. Cu toate acestea, dispoziţiile din titlul II se aplică instituţiilor sau organismelor comunitare care acţionează în exercitarea puterii legislative.

 

(d) „informaţii privind mediul”, orice informaţie în scris, pe suport video, audio, electronic sau în orice altă formă, referitoare la:

(i) starea elementelor de mediu, cum ar fi aerul şi atmosfera, apa, solul, uscatul, peisajele şi siturile naturale, inclusiv biotopurile umede, zonele de coastă şi marine, diversitatea biologică şi componentele acesteia, inclusiv organismele modificate genetic şi interacţiunea dintre aceste elemente;

(ii) factorii, cum ar fi substanţele, energia, zgomotul, radiaţiile sau deşeurile, inclusiv deşeurile radioactive, emisiile, deversările şi alte evacuări în mediu, care afectează sau pot afecta elementele mediului menţionate la punctul (i);

(iii) măsurile (inclusiv măsurile administrative), cum ar fi politicile, dispoziţiile normative, planurile, programe, acorduri de mediu şi activităţile care afectează sau pot afecta elementele şi factorii menţionaţi la punctele (i) şi (ii), precum şi măsuri sau activităţi menite să protejeze aceste elemente;

(iv) rapoarte referitoare la aplicarea legislaţiei privind mediul;

(v) analize costuri-beneficii şi alte analize şi ipoteze economice folosite în cadrul măsurilor şi activităţilor menţionate la punctul (iii);

(vi) starea de sănătate şi siguranţă a oamenilor, inclusiv, dacă este cazul, contaminarea lanţului alimentar, condiţiile de trai, obiectivele culturale şi construcţiile, în măsura în care sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu menţionate la punctul (i) sau, prin elementele respective, de oricare dintre aspectele menţionate la punctele (ii) şi (iii);

 

(e) „planuri şi programe pentru mediu”, planuri şi programe

(i) care sunt elaborate şi, după caz, adoptate de către o instituţie sau organism comunitar;

(ii) care sunt cerute prin acte cu putere de lege şi acte administrative; şi

(iii) care contribuie sau ar putea contribui semnificativ asupra realizării obiectivelor politicii comunitare de mediu, astfel cum sunt definite în al Şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu sau în orice program ulterior de acţiune generală pentru mediu.

De asemenea, programele de acţiune generală pentru mediu sunt considerate planuri şi programe pentru mediu.

Prezenta definiţie nu include planuri şi programe financiare şi bugetare, respective cele care stabilesc modalităţile de finanţare ale anumitor proiecte şi activităţi sau cele privind propunerile de bugete anuale, programele de activitate interne ale unei instituţii sau unui organism comunitar sau planurile şi programele de urgenţă concepute exclusiv în scopul protecţiei civile;

 

(f) „dreptul mediului”, orice dispoziţie legislativă comunitară care, indiferent de baza sa legală, contribuie la realizarea obiectivelor politicii Comunităţii în domeniul mediului, astfel cum au fost prevăzute în tratat: conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului, protecţia sănătăţii persoanelor, utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale şi promovarea, pe plan internaţional, a măsurilor de abordare a problemelor regionale sau globale de mediu;

 

(g) „act administrativ”, orice măsură cu caracter individual în temeiul dreptului mediului, adoptată de către o instituţie sau organism comunitar şi care este obligatorie din punct de vedere legal şi are efecte externe;

 

(h) „omisiune administrativă”, orice nerespectare, de către o instituţie sau un organism comunitar, a obligaţiei de adoptare a unui act administrativ, astfel cum este definit la litera (g).

 

(2) Actele administrative şi omisiunile administrative nu includ măsurile luate de o instituţie sau un organism comunitar sau omisiunile acestora, în calitate de organism de control administrativ, în special în temeiul:

(a) articolelor 81, 82, 86 şi 87 din tratat (reguli în materia concurenţei);

(b) articolelor 226 şi 228 din tratat (procedura în urma încălcării dispoziţiilor);

(c) articolului 195 din tratat (procedura cu privire la ombudsman);

(d) articolului 280 din tratat (procedura cu privire la Oficiul European de Luptă Antifraudă).

 

TITLUL II

ACCESUL LA INFORMAŢIILE PRIVIND MEDIUL

 

Articolul 3

Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001

 

Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se aplică oricărei cereri de acces la informaţiile privind mediul deţinute de instituţii sau organisme comunitare, fără discriminare pe bază de cetăţenie, naţionalitate sau domiciliu şi, în cazul persoanelor juridice, fără discriminare în legătură cu locul în care îşi are sediul social sau unde îşi desfăşoară activitatea.

În sensul prezentului regulament, cuvântul „instituţie” din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 trebuie înţeles ca „instituţie sau organism comunitar”.

 

Articolul 4

Colectarea şi comunicarea informaţiilor privind mediul

 

(1) Instituţiile şi organismele comunitare organizează informaţiile privind mediul în raport cu funcţiile pe care le deţin în vederea difuzării lor active şi sistematice către public, în special prin intermediul tehnologiei de telecomunicaţie informatică şi/sau electronică în conformitate cu articolul 11 alineatele (1) şi (2) şi articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001. Acestea fac asigură disponibilitatea progresivă a informaţiilor privind mediul în baze de date electronice uşor accesibile prin intermediul reţelelor publice de telecomunicaţii. În acest scop, ele depun informaţiile privind mediul pe care le deţin în baze de date şi echipează aceste baze de date cu instrumente de căutare şi alte programe informatice destinate să asiste publicul la localizarea informaţiilor solicitate.

Informaţiile puse la dispoziţie prin intermediul tehnologiei de telecomunicaţie informatică şi/sau electronică nu includ informaţiile colectate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, cu excepţia cazului în care acestea sunt deja disponibile în formă electronică.

Instituţiile şi organismele comunitare indică, în măsura în care este posibil, locul în care se află informaţiile colectate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament şi care nu sunt disponibile în formă electronică.

Instituţiile şi organismele comunitare depun toate eforturile pentru a păstra informaţiile privind

mediul pe care le deţin în forme şi formate care pot fi reproduse şi accesate rapid prin mijloace de telecomunicaţii informatizate sau prin alte mijloace electronice.

 

(2) Informaţiile privind mediul care urmează să fie făcute disponibile şi comunicate sunt actualizate în cazul în care este necesar. Pe lângă documentele menţionate la articolul 12 alineatele (2) şi (3) şi la articolul 13 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, bazele de date sau registrele cuprind următoarele:

(a) texte din tratatele, convenţiile sau acordurile internaţionale, din legislaţia comunitară privind mediul sau în legătură cu aceasta, precum şi din politici, planuri şi programe pentru mediu;

(b) rapoarte intermediare privind punerea în aplicare a elementelor menţionate la litera (a) în cazul în care acestea sunt întocmite sau păstrate în formă electronică de către instituţiile sau organismele comunitare;

(c) etape parcurse în cadrul procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, etape ulterioare avizului motivat în conformitate cu articolul 226 primul paragraf din tratat;

(d) rapoarte privind starea mediului prevăzute la alineatul (4);

(e) date sau rezumate ale datelor obţinute în cadrul monitorizării activităţilor care aduc atingere mediului sau pot aduce atingere acestuia;

(f) autorizaţii cu impact semnificativ asupra mediului, precum şi acorduri de mediu sau o indicare a locului în care aceste informaţii pot fi solicitate sau accesate;

(g) studii de impact privind mediul şi evaluări ale riscurilor privind elemente de mediu sau o indicare a locului în care aceste informaţii pot fi solicitate sau accesate.

 

(3) În cazul în care este necesar, instituţiile şi organismele comunitare pot satisface cerinţele alineatelor (1) şi (2) prin crearea unor linkuri către site-uri Internet unde informaţiile sunt disponibile.

 

(4) Comisia garantează că, la intervale de timp regulate care nu depăşesc patru ani, se publică şi se difuzează un raport privind starea mediului care conţine inclusiv informaţii privind calitatea mediului şi presiunile exercitate asupra acestuia.

 

Articolul 5

Calitatea informaţiilor privind mediul

 

(1) Instituţiile şi organismele comunitare asigură, în măsura în care este posibil, că toate informaţiile compilate de acestea sau în numele acestora sunt actualizate, exacte şi comparabile.

 

(2) La cerere, instituţiile şi organismele comunitare informează solicitantul asupra locului în care poate găsi informaţii despre procedurile de măsurare, inclusiv metodele de analiză, prelevare şi pretratare a probelor, folosite la compilarea informaţiilor, în măsura în care acestea sunt disponibile. De asemenea, pot face trimitere la procedura standard utilizată.

 

Articolul 6

Aplicarea excepţiilor referitoare la cererile de acces la informaţiile privind mediu

 

(1) În ceea ce priveşte articolul 4 alineatul (2) prima şi a treia liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, cu excepţia anchetelor, în special a celor privind posibilele încălcări ale dreptului comunitar, se consideră ca există un interes public deosebit pentru comunicare atunci când informaţiile solicitate se referă la emisii în mediu. În ceea ce priveşte celelalte excepţii stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, motivele refuzului se interpretează în mod restrictiv, ţinând seama de interesul public pe care îl prezintă comunicarea, precum şi dacă informaţiile solicitate se referă la emisii în mediu.

 

(2) Pe lângă excepţiile stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, instituţiile şi organismele comunitare pot refuza accesul la informaţii despre mediu în cazul în care comunicarea acestora ar putea aduce atingere protecţiei mediului la care se referă informaţiile, cum ar fi zonele de reproducere ale unor specii rare.

 

 

 

 

 

 

Articolul 7

Cererile de acces la informaţiile privind mediul care nu sunt deţinute de o instituţie sau

organism comunitar

 

Atunci când o instituţie sau un organism comunitar primeşte o cerere de acces la informaţii privind mediul care nu se află în posesia sa, instanţa sau organismul respectiv, cât mai curând posibil şi în termen de cel mult 15 zile lucrătoare, indică solicitantului instituţia, organismul comunitar sau autoritatea publică, în sensul Directivei 2003/4/CE, unde consideră că se poate solicita informaţia dorită sau transferă cererea instituţiei sau organismului comunitar sau autorităţii publice competente şi informează solicitantul în consecinţă.

 

Articolul 8

Cooperarea

 

În cazul unei ameninţări iminente la adresa sănătăţii oamenilor, vieţii sau mediului, cauzată de activităţi ale omului sau de cauze naturale, instituţiile şi organismele comunitare, la cererea autorităţilor publice, în sensul Directivei 2003/4/CE, colaborează cu acestea, ajutându-le să comunice publicului care ar putea fi afectat, imediat şi fără întârziere, toate informaţiile privind mediul care ar putea să îl ajute să ia măsuri de prevenire sau reducere a prejudiciului în legătură cu ameninţarea respectivă, în măsura în care aceste informaţii sunt deţinute de instituţiile şi organismele comunitare şi/sau autorităţile publice respective sau sunt deţinute în numele acestora.

Primul paragraf se aplică fără a aduce atingere obligaţiilor specifice prevăzute de legislaţia comunitară, în special de Decizia nr. 2119/98/CE şi Decizia nr. 1786/2002/CE.

 

TITLUL III

PARTICIPAREA PUBLICULUI LA ELABORAREA PLANURILOR ŞI PROGRAMELOR PENTRU MEDIU

 

Articolul 9

 

(1) Instituţiile şi organismele comunitare oferă publicului, prin dispoziţii practice adecvate şi/sau alte dispoziţii, posibilităţi reale de a participa din timp la elaborarea, modificarea sau reexaminarea planurilor şi programelor pentru mediu în cazul în care toate opţiunile sunt încă

posibile. În special, în cazul în care Comisia elaborează o propunere pentru un astfel de plan sau program care este înaintat altor instituţii sau organisme comunitare pentru decizie, aceasta trebuie să asigure participarea publicului la această etapă pregătitoare.

 

(2) Instituţiile şi organismele comunitare identifică publicul interesat sau care poate fi interesat de un plan sau program de tipul celui menţionat la alineatul (1), ţinând seama de obiectivele prezentului regulament.

 

(3) Instituţiile şi organismele comunitare se asigură că publicul menţionat la alineatul (2) este informat, printr-un anunţ public sau prin alte mijloace adecvate, cum ar fi mijloacele electronice de comunicare, cu privire la:

(a) proiectul de propunere, în cazul în care este disponibil;

(b) informaţiile sau evaluările privind mediul relevante pentru planul sau programul în curs de elaborare, în cazul în care sunt disponibile; şi

(c) modalităţile practice de participare, inclusiv:

(i) entitatea administrativă de la care se pot obţine informaţiile solicitate,

(ii) entitatea administrativă căreia îi pot fi înaintate comentariile, avizele sau

întrebările şi

(iii) termene rezonabile prin care să se acorde publicului timp suficient pentru a se informa, a se pregăti şi a participa efectiv la luarea deciziilor în probleme de mediu.

 

(4) Se stabileşte un termen de cel puţin opt săptămâni pentru primirea comentariilor. În cazul în care se organizează şedinţe sau audieri, acestea se anunţă cu cel puţin patru săptămâni înainte.

Termenele pot fi reduse în cazuri urgente sau în cazul în care publicul a avut deja ocazia de a formula comentarii privind planul sau programul respectiv.

 

(5) La luarea unei decizii privind un plan sau program pentru mediu, instituţiile şi organismele comunitare trebuie să ţină seama de rezultatul participării publicului. Instituţiile şi organismele comunitare informează publicul asupra acestui plan sau program, inclusiv asupra textului acestuia şi asupra motivelor şi considerentelor pe care se bazează decizia respectivă, inclusiv informaţiile privind participarea publicului.

 

 

TITLUL IV

REEXAMINAREA INTERNĂ ŞI ACCESUL LA JUSTIŢIE

 

 

Articolul 10

Cererea de reexaminare internă a actelor administrative

 

(1) Orice organizaţie nonguvernamentală care îndeplineşte criteriile stabilite la articolul 11 este îndreptăţită să introducă o cerere de reexaminare internă la instituţia sau organismul comunitar care a adoptat un act administrativ în temeiul dreptului mediului sau care, în cazul unei pretinse omisiuni administrative, ar fi trebuit să adopte un astfel de act.

O astfel de cerere trebuie formulată în scris şi introdusă într-un termen care să nu depăşească şase săptămâni începând cu data adoptării, notificării sau publicării actului administrativ, reţinându-se cea mai recentă dintre aceste date, sau, în cazul unei omisiuni pretinse, în şase săptămâni de la data adoptării actului administrativ. Cererea precizează motivele pentru reexaminare.

 

(2) Instituţia sau organismul comunitar menţionat la alineatul (1) ia în considerare orice astfel de cerere, cu excepţia cazului în care aceasta este în mod clar nefondată. Instituţia sau organismul comunitar îşi motivează poziţia în scris cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 12 săptămâni de la primirea cererii.

 

(3) În cazul în care instituţia sau organismul comunitar nu este capabil, în ciuda eforturilor depuse, să acţioneze în conformitate cu alineatul (2), informează cât mai curând posibil organizaţia nonguvernamentală care a adresat cererea, dar nu mai târziu de expirarea termenului menţionat la alineatul respectiv, asupra motivelor care o împiedică să se pronunţe şi asupra momentului în care intenţionează să facă acest lucru.

În orice caz, instituţia sau organismul comunitar se pronunţă în termen de 18 săptămâni de la

primirea cererii.

 

Articolul 11

Criterii de legitimare la nivel comunitar

 

(1) Orice organizaţie nonguvernamentală este îndreptăţită să introducă o cerere de reexaminare internă în conformitate cu articolul 10, cu condiţia:

(a) să fie o persoană juridică independentă şi fără scop lucrativ în temeiul legislaţiei sau practicii interne a unui stat membru;

(b) să aibă ca obiectiv principal declarat promovarea protecţiei mediului în cadrul dreptului mediului;

(c) să fie constituită de mai mult de doi ani şi să urmărească în mod activ obiectivul menţionat la litera (b);

(d) ca obiectul cererii de reexaminare internă să fie inclus în obiectivul şi activităţile organizaţiei.

 

(2) Comisia adoptă dispoziţiile necesare pentru a asigura aplicarea transparentă şi coerentă a condiţiilor menţionate la alineatul (1).

 

Articolul 12

Sesizarea Curţii de Justiţie

 

(1) Organizaţia nonguvernamentală care a introdus cererea de reexaminare internă, în temeiul articolului 10, poate sesiza Curtea de Justiţie în conformitate cu dispoziţiile relevante ale tratatului.

 

(2) În cazul în care instituţia sau organismul comunitar nu acţionează în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) sau (3), organizaţia nonguvernamentală poate sesiza Curtea de Justiţie în conformitate cu dispoziţiile relevante ale tratatului.

 

TITLUL V

DISPOZIŢII FINALE

 

Articolul 13

Măsuri de aplicare

 

În cazul în care este necesar, instituţiile şi organismele comunitare îşi adaptează regulamentul de procedură la dispoziţiile prezentului regulament. Aceste adaptări produc efecte începând cu 28 iunie 2007.

 

Articolul 14

Intrarea în vigoare

 

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 28 iunie 2007.

 

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

 

 

Adoptat la Strasbourg, 6 septembrie 2006

 

 

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

 

J. BORREL FONTELLES P. LEHTOMAKI

 

X

Clic aici pentru a închide harta



Alegeți un județ de pe hartă pentru a fi redirecționat spre autoritatea locală.